Sarbatori fericite!!! Numai bucurii si sanatate!

Poze de iarna

Avem zapada!! Yupiiii!!!

Oh, ce senzatie minunata sa te trezesti dimineata intr-o camera calda, sa te uiti pe fereastra si sa vezi zapada!! Cel mai bine va poate spune Luca care de azi dimineata nu face decat sa se uite pe geam si sa exclame: Wooooww!!!

Vine,vine Mos Craciun!!

Parca niciodata nu l-am asteptat pe Mos cu atata nerabdare! Ca in copilarie. Cateva poze cu pregatirile facute special ca sa-l ispiteasca sa vina si sa stea cat mai mult pe la noi!

Ne dezmeticim incet-incet!

Nu ne dati disparuti! Suntem inca aici, doar ca abea acum ne dezmeticim, doar pentru cateva zile, ca apoi sa ne lasam din noi prinsi in vartejul si euforia sarbatorilor! (Fara nici un fel de legatura cu nimic, la televizor este "before sunset", unul dintre filmele mele preferate-fetelor, nu-l pierdeti!!). Revenind la subiect, am muncit la curatenia de dupa (stiti povestea cu toate transformarile din casa!)pana in ultima secunda (adica pana in ziua de dinainte de petrecerea pentru ziua de nastere a lui Pascal (care a fost duminica). Cu toate stresurile si eforturile facute in ultimele luni, va inchipuiti canu aveam chef sa gatesc pentru 9 persoane, asa ca m-am gandit sa fac ceva special pentru Pascal, si am comandat meniul pentru petrecere la un restaurant al carui bucatar sef si propietar are o stea Michelin! Meniul a fost cam asa: pateuri cu tot felul de umpluturi, pate de vanat cu balsamico si dulceata de ceapa (va asigur ca aceasta combinatie e buna rau!), fazan cu andive si shitaki sau calcan in sos de sampanie cu creveti (la alegere). Tortul l-am comandat la cofetarul care ne-a facut si tortul (unul din torturile...)de la nunta de data asta am optat pentru spuma de ciocolata si spuma de zmeura pe blat pufos de tort si acoperit cu ganache de ciocolata.Mancarea a fost super, dar am cam dat in greu incercand sa incalzim totul in aproximativ acelasi timp ca toata lumea sa manace la unison. A doua zi am mers la Irish Pub unde am mancat o super fripturica, apoi in ziua urmatoare aveam un lunch programat la restaurantul cu pricina (cel care ne-a asigurat catering-ul), ieri am fost din nou la Irish pub pentru faimosul lor strudel cu mereservit cu inghetata de vanilie iar apoi la Sealife (acvarii si chestii din astea...)unde ne-am distrat super, si cam asa au fost zilele noastre de cand am terminat cu nenorocirea aia de baie!! (mult mai bine decat sa ne stoarcem creierii cu cine votam-fratilor va compatimim, stim ca a fost un weekend super stresant in Romania!).Acum tinem post si ne pregatim un pic pentru Craciun, caci avem din nou invitati si organizam o seara plina de tot felul de concursuri si o super tombola! Nu se va castiga o masina, nici macar o masina de spalat, dar o mare cutie cu bomboane de ciocolata din cele mai fine, sau un frumos set pentru ceai cred ca sunt premii destul de atractive...
Adaug si ceva poze ca sa va mai clatiti ochii si va doresc numai de bine!

Check this out!

Ghinioanele se tin de mana!

Pai cand vin,vin toate odata!Sa va spun de ce:ieri, pe la pranz (cand tocmai ma pregateam sa scriu un post despre weekend-ul petrecut in Germania si sa schimb pozele pe Picasa), aud o bufnitura in spatele meu. Acum doua saptamani am cumparat un Play station 3. Ieri era pe jos! Si bineinteles a facut si o gaura in noul laminat!!!Etajera din perete s-a slabit...si au cazut toate (Playstation-ul si digicorder-ul). Ma rog, eu care sunt stresata la maxim ca nu mai terminam cu moloazele din casa...va inchipuiti cum a fost pt mine sa vad ca in loc sa terminam ne aucam din nou!!Am schimbat Playstation-ul care nu mai gasea hard-ul corect, slava Domnului nu avea urme de soc si cazatura deci am sunat la magazin si am spus ca:"nu stiu domne ce are, ieri mergea si azi nu mai merge, cica nu gaseste hard-ul! Pai e posibil dupa numai doua saptamani???!!!!" Au schimbat masinaria imediat si cu scuzele de rigoare (d'asta iubesc eu tarisoara asta), nenea cu laminatul vine luni si ca bonus ne repara si etajera...ma rog,totul parea OK. PAREA! Adica era, dar seria de ghinioane nu se sfarsise inca! Pe la 7 seara cand il asteptam pe nenea instalatorul, aud o alta bufnitura groaznica, de data asta afara, dar nici nu ma sinchisesc sa ma uit pe geam, crezand ca e pe la vecini. Dupa 10 min. suna cineva la usa, eu deschid fericita ca in sfarsit a venit instalatorul care intarzia...surpriza, erau vecinii de vis-a-vis, cu poarta mea in brate, si ma anunta cu milioane de scuze ca masina lor a luat-o la vale si a intrat in poarta mea si in gardul meu cel nou!!! Adicatelea, ei au cumparat o masina noua, frana de mana e un buton de care au uitat, si cum driveway-ul lor e in panta, asa cum e normal sa fie, si cum nu au gard ori poarta ori nimic, masinuta lor cea nabadaioasa a pornit-o la plimbare si prima opreliste pe care a intalnit-o a fost gardul meu!! Bineinteles ca oamenii sunt asigurati si vor plati reparatiile, s-au scuzat de cel putin 5 milioane de ori, dar nervii mei, mizeria aferenta, sculatul la 6 dimineata, facutul de cafele, etc, cine dracu' le plateste??!!!
Altfel, va inchipuiti ca nu mai am chef sa scriu despre cum a fost in Germania, am sa va spun doar ca piscina a fost SUPEEEERRR, cu apa termala care avea vreo 36 de grade, asa ca in cada, de nu ne mai venea sa plecam de acolo, ca parcul si lacul de langa hotel (cu lebede negre) a fost un vis, si ca daca aveti ocazia sa mergeti la Soest, faceti-o ca tare e frumos! Dar asta daca vrei o vacanta calma si idilica, ca mai mult sunt oameni care vin la refacere acolo, la apele termale din imprejurimi. Tot acolo am mancat cele mai bune raviolini cu sos gorgonzola si nuci! Offf, ca imi lasa si acum apa in gura!Balciul la care si pentru care am fost acolo, cel mai mare din Europa, a fost super, pana e la 8 cand s-a aglomerat asa de tare ca nu te mai puteai misca in marea de oameni si ne-a trebuit 1 ora sa parcurgem cam 150m si sa iesim de acolo, deci NEVER AGAIN! Dar pt cine serveste astfel de distractii...enjoy!
Cam asta e, va las sa vedeti poze (m-a fascinat mica statuie cu un nene cu alaria in mana si o tanti cu umbrela-cand e vreme frumoasa nenea este iesit in afara, cand ploua, tanti cu umbrela este iesita de sub micul "acoperis". Cum, e un mister! E un mecanism, face cineva schimbarea, habar n-am, poate descoperiti voi si-mi spuneti ca nu-mi plac misterele neelucidate), eu ma cufund din nou in depresia si indigestia pe sistem nervos care imi patroneaza viata in ultima perioada! Pe curand sper, pe vremuri mai bune!!

Prima zi de gradinita

Am amanat-o, mai mult din motive de panica decat din motive reale, dar scuza ca am venit duminica seara foarte obositi din Germania, si ca nu putem sa-l trezim pe pitic de dimineata a sunat tare plauzibil! O sa revin cu un post despre weekend-ul petrecut in Germania (si cu poze), care a fost super,super,super, dar azi am sa vorbesc despre prima "incercare" mai greuta din viata piticului nostru. A simtit ca-l ducem "undeva", si ca nu e ceva obisnuit...si pe noi ne apasa vinovatia de parca ne duceam sa-l abandonam pe scarile bisericii...Plansete, agatat de picioarele mele, sarit la taica-su in brate...ce sa va spun, numai parinte sa nu fi, ni s-a rupt inima! I-am promis ca venim sa-l luam, si educatoarea ne-a spus ca Luca tresarea de fiecare data cand se deschidea usa. Cand am ajuns acasa, ne-am uitat la ceas si ne-am fi dorit sa fie deja 11.30 ca sa ne ducem sa-l luam. Am oftat 3 ore intr-una, Pascal era gata de plecare de la 11.20 (gradinita e la 5 min. de mers pe jos, si programul de dimineata se termina la 11.40, dar ne-am gasit scuza ca e prima zi si avem de vorbit cu educatoarea fara sa-i luam prea mult din pauza de masa), apoi ne-am dus catre gradinita tinandu-ne de mana si cu inima tresarind de bucurie ca o sa-l revedem. A plans din nou cand ne-a vazut, acasa a stat cam bosumflici si din nou tinandu-se de picioarele mele (de unde si expresia cu:se tine de fustele masii; doar ca eu nu purtam fusta), dar acum i-a trecut, si educatoarea a spus ca s-a jucat foarte frumos cand au iesit afara (au un loc de joaca super cu tobogan si tot felul de chestii dupa care se innebuneste Luca, toate puse pe o suprafata de cauciuc), asa ca eu sper ca data viitoare sa fie mult mai bine. Offff, numai parinte sa nu fi!!! Ba sa fii, ca tare e recompensant!!:)

Alte cupluri favorite

Shiobian and Kris - un alt cuplu super! coregrafia este semnata de aceeasi inegalabila Evghenia! Daca aveti rabdare sa vedeti comentariile juriului, este tipa cu bluza beige si par lung, care primeste felicitarile juriului si multumirile concurentilor!
Apoi este Lorenzo care este favoritul meu, dar bietul baiat a avut tare mult ghinion. La selectii si-a scrantit degetul mare de la un picior,apoi in primul show, la sfarsitul dansului si-a rupt un tendon (sau ceva de genul asta) si nu a mai putut continua show-ul! A fost partenerul Oonei cu care sper in curand sa gasesc ceva videouri. Oricum, veste buna este ca lui Lorenzo i s-a promis un loc in showurile live (fara sa mai treaca prin pre selectii, anul viitor! Hai sa vedem ce-o iesii...!
Ultimii sunt Virgil si Marleen...culmea...Marleen si-a fracturat si ea degetul mare de la picior, Virgil a primit o alta partenera...si saptamana trecuta au iesit din concurs. Virgil a fost cel mai popular tip din concurs!
Ah,da! am gasit doua videouri cu Oona si Remy! Am uitat sa va spun ca in timpul preselectiilor Oona a avut o problema la o coasta! Ce sezon cu peripetii!!







object width="560" height="340">

Ce ne place la TV

Suntem pur si simplu innebuniti dupa "So you think you cand dance". Titlul spune totul, este un concurs de dans in format american care ne-a luat "piuitul", si asta mai ales datorita calitatii de exceptie a candidatilor! Bineinteles ca avem favoriti, pe cei din video-ul de aici, dar mai toti sunt super buni. Nu am crezut ca sunt atat de multi pustani care pot dansa la un asemenea nivel, multi dintre ei fiind amatori, dar indragostiti de aceasta frumoasa arta. din pacate nu am gasit pe You tube toate filmulete pe care as fi vrut sa le anexez, dar promit sa revin cu un post daca le gasesc mai tarziu. In cea de a doua saptamana, cei doi, Els si Angelo au creat un moment de antoogie, dansand un quick step pe muzica lui Nat King Cole, zic eu, mai bine decat au facut-o la vremea lor Fred Astaire si Ginger Rogers. Este adevarat ca si coregrafa, campioana mondiala de ballroom dancing, este o tipa deosebita din toate punctele de vedere si toate coregrafiile pe care le-a semnat in acest concurs au fost de exceptie!Producatorii concursului au facut un gest super frumos aducand-o pentru doua saptamani pe mama lui ANgelo in Belgia, din Curacao! Nu se ai vazusera de trei ani! Va inchipuiti ce moment emotionant, sa-ti vezi baiatul, favorit al unui concurs cu rezonante internationale (premiul este un rol in Hair Sparay pe Broadway, si 20000 euro cash!), dupa ce i-ai dus dorul timp de trei ani!
Apoi este Oona, care face pereche tot cu un dansator de culoare dupa ce partenerul ei si-a fracturat genunchiul la primul live show, chiar la finalul numarului. Oona este o dansatoare desavarsita, mica, diafana, cu un complex de trairi uluitor, pe care reuseste sa le transmita fara prea mare efort. Mie personal imi pare si uluitor de frumoasa, cu un aer de usor mister, si o feminitate cum rar mai intalnesti. Din pacate, am gasit doar o poza...nu am gasit un video sa o puteti vedea dansand...se merita!! Deci, cam asta asteptam noi cu sufletul la gura in fiecare duminica

Stresssss

Pai nu stiu altii cum sunt...dar eu sunt stresata rau! ma uitam azinoapte pe la 3.30 am (va spuneam ca sunt stresata si nu pot sa dorm) la televizor si dau e o emisiune cu tot felul de sfaturi foarte banale dar zice-se foarte eficiente impotriva stresului. O metoda foarte buna este sa mirosi flori (aroma therapy sa traiasca)! Apoi, nu uitati sa respirati ca sa va oxigenati creierul in mijlocul unui atac de panica. Foarte eficiente sunt si mantrele (de ex:pot sa fac asta!)spuse cam de 100 de ori (la nevoie, adica cand va simtiti mai stresati si deprimati). Cica atunci cand suntem stresati ne deprimam si anumite parti ale creierului nostru se inchid ceea ce face imposibil sa mai simtim placere sau sentimente de fericire. Ei bine, aceste mantre, pe care fiecare trebuie sa sile gaseasca singur, sunt un "reset" al creierului. Creeaza un alt tipar pe care creierul functioneaza, scotandu-l din spirala stresului. si cel mai misto mi se pare metoda asta: sa asculti "drums music" in anumite ritmuri (monotone), si sa dansezi pe ea!! Cica atunci creezi instantaneu o alta frecventa pe care creierul va functiona, scotandu-l din cercul vicios in care se invartea pana in momentul respectiv! Ca exemplu au dat muzica celor de la "Blue man group" care mie mi s-au parut super cool!! Enjoy and distress!!

La vie en rose

Am vazut acum vreo doua zile, intr-o noapte fara somn, La vie en rose! Inca un film de care auzisem ca ar fi bun, pe care l-am scapat la momentul respectiv (nu e foarte vechi, e de vreo 2 ani). M-a bulversat! Sunt inca sub greutatea acestui amalgam de sentimente pe care acest film mi le-a adus ca o maree neasteptata. Un film greu, un film extraordinar de bine realizat, un film de vazut! Inveti sa o iubesti si sa o detesti pe aceasta Edith Piaf care oricum nu ar da doi bani pe parerea ta, care a iubit cu curaj, si a trait fara sa-i pese prea tare de ce se vorbeste in jurul ei, care a reusit sa se ridice deasupra lumii si a destinului care au zdrobit-o.

...fugara

Mirosul descarnat al crinilor scuturati in felii pe podea si gustul amar al orelor de asteptare zbat in mine sterse ecouri de clopote dintr-o alta viata.

LA MULTI ANI (SI) BLOGULUI MEU

Noroc cu Joker care mi-a "sunat" alarma de desteptare! Pe 20 septembrie am implinit si noi (eu cu blogu' meu) un anisor!! Ce timida mi-am scris primul post (o propozitie doar), si uite-ma acum "ce mare" m-am facut!! LA MULTI ANI BLOGULE SI BLOGERI!!!

The painted veil

Sometimes the greatest journey is the distance between two people ... aceasta este motto-ul filmului "The painted veil". Desi ceva mai vechiut (facut in 2006), abea l-am vazut acum doua zile, altfel nu prea scap filme pe care mari actori ca Edward Norton si Naomi Watts - in cazul de fata- isi pun semnatura. Un film tulburator care si-a meritat premiile din plin, iar coloana sonora...nu am avut demult asa revelatii! Va las sa ascultati!

Villers-la-ville

imaginea ce se vedea pe fereastra de langa masa noastra

Ma "certa" Pascal deunazi ca facem un milion de treburi si activitati pentru si in casa, dar mai nimic pentru noi, adica pentru placerea noastra (e secret-el nu stie-dar facutul de treburi prin casa ESTE o placere pentru mine...). Ma rog, dupa ce stau pe net vreo doua ore, revin la ideea prima a lui Pascal de a vizita ruinele unei manastiri din zona valona. Am mai trecut pe acolo si am fost impresionata de ruinele acopeirte de iedera veche, poate de sute de ani! Pranzul l-am luat la "taverna morii", chiar vis-a-vis de ruine, intr-o atmosfera autentica de castel medieval. Nici urma de kitsch, peretii vechi si toate detaliile vorbeau despre alte vremuri, atat de convingator, incat devenea o aventura cam creepy sa te duci la toaleta prin coridoarele intunecoase si bantuite de "umbre" (da, parea bantuit locul!)brrr!!!

A trecut vara... :(

A trecut vara, ne-am intors din concediu cu amintiri si poze, s-a consumat si primul BBQ pe noua terasa, am mai furat o zi la plaja (normal ar fi trebuit sa mergem si maine, caci saptamana trecuta anuntau 30° pentru joi, dar acum vad ca nu dau mai mult de 19, deci... Poze din concediu puteti sa vedeti pe slide show-ul de pe marginea paginii, poze cu terasa - pun cateva aici. Concediul l-am facut in Alsacia, dar ne-am dus putin si prin Elvetia, care nu mi-a placut deloc: o scumpeteeeeeee, si o mancare proastaaaaaaa!!!! Suma minima pe care o puteai lua de la bancomat era de 100 de franci elvetieni (adica vreo 70 ero,cand peste tot suma minima e de 20 euro!!). Altfel, ce sa va spun, 3 euro o prajiturica cat degetul de subtire, 18 euro o portie de mancare chinezeasca (execrabila -serios, nu exagerez, numai orez si sos de la supermarket!), la un "impinge tava", cafeaua, chiar daca nu o consumai la masa si o luai sa o bei pe strada, sub 3 euro nu gaseai. Am plecat de acolo un car de nervi, si l-am pus pe Pascal sa-mi promita ca nu ne mai calca piciorusele prin Elvetia vreodata! A doua zi, fiind aniversarea noastra, ne-am gandit sa mergem in Italia, sa mancam o pizza de la mama ei. Dar evident, pe langa dezavantajul de a conduce vreo 4 ore dus si alte 4 intors, trebuia, evident sa trecem prin Elvetia (drumul cel mai scurt), si sa le ingrasam buzunarul cu 30 euro pentru vigneta!! Deci, cu regret (pentru Italia, nu pentru ca nu le-am dat elvetienilor 30 de euro) am spus: nu! Ne-am hotarat sa stam in Franta, si tot mergand din oras in oras, am gasit niste ruine ale unui fort care ne-au placut foarte tare, apoi, incet-incet ne-am apropait de granita elvetiana...am trecut-o (viata e ironica, stiu!)...am ajuns la "La vue des Alpes" care a fost cel mai magnific peisaj pe care l-am vazut vreodata, apoi am ajuns la lacul Neuchatel, unde am vazut cea mai albastra apa intr-un lac, am mancat pizza cu un gust foarte autentic la un restaurant italian, si ne-a costat cam ca in Franta, iar seara, am avut rezervare la un restaurant de mari fitze (inapoi in Franta), la care am ajuns cu 20 minute intarziere, transpirati si imbracati de plaja, caci nu am mai fi avut timp sa mergem inapoi la hotel. In mare cam asta a fost...va recomand Alsacia cu caldura, e super!! Cladirile si arhitectura imi amintesc de un Bucuresti vechi si prafuit, asa cum il descria Eliade in "La tiganci", si asta mi-a dat un sentiment foarte contraversat si ciudat de a fi pierduta in timp si spatiu :) Imi cer scuze pentru totul cam lipsit de entuziasm din postul acesta, dar sunt cam catranit ca s-a dus vara, si ca mi-e sotul la serviciu (prima zi dupa trei saptamani...) si asta e intotdeauna greu de digerat! sa auzim de bine!

Poze de la plaja

In sfarsit, pentru prima oara anul acesta, am avut si timpul necesar, si vremea corespunzatoare unei escapade la mare. Am ales Olanda, la vreo 20 km de locuinta noastra, si asta pentru ca era "piata de seara" (cum altfel as putea sa traduc?) in oraselul de langa plaja. altfel, si plaja "belgiana" se afla relativ aproape, la 25 km. "Avond markt" inseamna lume multa, magazinele iesite cu marfa in strada, lume multa, reduceri de preturi, aglomeratie de abea te poti misca, oboseala, lume multa ca la manifestatie, aer boem si un anume charm. Nu am facut poze in Sluis (daca va intereseaza oraselul-foarte faimos dealtfel, "gugaliti-l"!), dar am facut ceva poze pe plaja...deci anexez cu mandrie!:)

Nu e gata,dar pe aproape!

Cam asa arata terasuca in faza asta. Nu e gata, pentru ca ne-au ramas cam multicele placi, si ne-am gandit sa mai cumparam cateva si sa facem si cararea din jurul casei plus cea de la intrare catre intrarea casei in acelasi stil, deci punctul terminus se va atinge joi. Tinand cont de faptul ca vineri plecam dis de dimineata in scurta noastra vacanta, se anunta niste zile foarte stresante, din nou! Ne pregatisem sufleteste si mental pentru ideea ca totul va fi gata vineri, care a fost ziua ce a incununat o saptamana intrega a de sapaturi, stres, bataturi, efort impins la maxim, roabe de pamant si pietre carate cu sudoarea curgand rauri, palisade de beton sparte la ciocan...etc....Vineri a inceput la 6 dimineata, cand ne-au venit ceva ajutoare de specialitate si camionul cu amestecul special de nisip si ciment ce trebuie pus ca baza pentru placi. Ooooppps, amestecul nu e facut cu nisip de ploaie (?! asa zicea sefu'), ci cu nisip de mare, care are sare in el si asta pateaza piatra daca e folosit sa faci mortarul cu care fixezi placa de piatra pe baza. Deci, ok, folosim baza, dar fugi la alta firma (Thanks God era chiar pe strada paralela cu a noastra) care foloseste nisip de ploaie si cumpara nisisp special pentru mortar. Nu va mai spun cum a fost vineri, am cazut ca mustele...dar va spun ca stresul nu s-a incheiat nici pe departe, caci mobila nu a sosit inca (nu ar fi chiar asa de rau, ca si asa nu vrem s-o inghesuim in garaj pana se termina cu prafaraia, cimentul, nisipul etc), doar ca vrem sa fie aici cam pe joi, inainte de a pleca in vacanta. Cam asta deocamdata, o sa mai punem poze cand e totul aranjat asa cum am planuit! Sa auzim de bine si zile de vara de neuitat va doresc!

1 an de la nunta

...si aici mergem sa aniversam!
http://www.kras.nl/vakantie/frankrijk/reis-50026/autovakantie-elzas-elsass-club-hotel
Daca vreti sa vedeti poze, dati click pe accomodatie, chiar deasupra Elsass Club Hotel&Appartementen
Sper sa nu ne razgandim...

Stressssss

Nu mai am somn, nu mai am nervi, nu mai am rabdare!! Placile pentru terasa trebuie sa soseasca dintr-un moment intr-altul, la fel si mobila, iar noi parca nici nu am inceput lucrarile. Azinoapte am adormit pe la 2.30 am, si la 7.15 am m-am trezit. Ma gandesc intr-una cum, cand, ce...etc. Mobila puteti s-o vedeti mai bin in poza, are perne blanc casse´. Pozele pe care am incercat sa le copiez de pe site-ul firmei la care le-am comandat sunt protejate, asa ca le puteti vedea pe http://www.nl.beltrami.be/cons/vloeren/catalogus/mint-yellow-natuurruw.aspx

Oricum totul parca scapa de sub control, si asta ma omoara. Am plecat de la ideea sa nu cheltuim mai mult de 1500 de euro pe gresia de terasa, si am ajuns la 2300 euro! Asta pentru ca am vazut placile respective, si m-am gandit ca daca tot fac ceva care sa dureze ceva ani de acum incolo, macar sa-mi placa la maxim, si sa nu ma zgarcesc la "cativa" euro acolo...Apoi nu am luat in calcul cam cat o sa coste sa vina sa ne tranteasca stabilizatorul in gradina, si uite ca mai costa si asta vreo 700 euro! Mi-e frica sa ma gandesc mai departe, dar stiti cum e...ai intrat in hora, trebuie sa joci! Sa auzim de bine!

Buna dimineata soare!Vreau sa ucid alarma!!

5.40 am. Alarma porneste! Ma prefac ca o ignor. La fel si Pascal. 5.50 am. Alarma porneste! As vrea sa o mai pot ignora, dar nu tine! La fel si Pascal. OK, el trebuie sa plece la serviciu, dar eu...??!! Evident nu mai pot adormi, ganduri despre betonul gasit in gradina la sapaturi (o oala cu cocosei de aur nu gaseam si eu...!), despre panta total aiurea care trebuie gandita, calculata,retusata etc nu-mi dau pace! Oftez, injur mult si urat in gand, si cobor in sufragerie. Am de ales: ceva vase de spalat, sa ma epilez (ca si asa ma plangeam pe bloguri ca nu am timp..iaca am acu'!!) sau sa dau o tura pe blog :) Sau toate trei...Ne citim mai tarziu, ca acum am terminat cafeaua si ma apuc de epilat! O zi buna va doresc, fara ceasuri desteptatoare!

Mai dam si kixuri

Sunt convinsa ca stiti ce-i aiai sa ai cate o zi in care totul iti merge pe dos. Asa am avut noi sambata. Aveam planuita o excursie la Achen, inca din mai, pentru luna august cand este sezon de reduceri de preturi in Germania. Si cum in martie cand am fost de ziua mea in Germania am ramas uimiti de preturile reduse, ne-am gandit noi ca in sezonul de preturi trebuie sa fie tare bine sa faci cumparaturi in Germania. Drept pentru care am purces! In primul rand am uitat aparatul de fotografiat acasa. In al doilea, erau 29 de grade pe acolo, si un soare care te topea (eu una nu am suportat niciodata caldura-iata Dili ca avem si puncte diferite!-iar Pascal care nu e obisnuit de felul lui, ce sa mai vorbesc...desi se vaita mai putin ca mine si rezista stoic, cand e cazul, adica atunci cand temperatura mai depaseste si pe aici, cateva zile pe an, cele 23 de grade cu care suntem obisnuiti in vara belgiana). Preturile erau ele reduse, dar ne-a fost imposibil sa gasim magazinele de larg consum (C&A, H&M,etc) si am dat numai de magazine de firma, care ce sa spun, tare ma incalzea ca o pereche de pantaloni Pepe Jeans veneau de la 97 la 44 de euro! Noi venisem pentru chilipiruri de 3 euro tricoul, ca nu prea avem nevoie de toale de firma si eram decisi sa nu cheltuim prea multi bani in aceasta mica excursie. Deci, ne-am plimbat o zi intreaga in sus si in jos pe shopping streets, prin temperatura torida (nu radeti ca eu asa am resimtit-o), numai printre magazine de firma de care nu aveam nici un chef, si pe la ora 2 ne-am hotarat sa luam pranzul. Luca tocmai terminase o acadea, si fiind dulce in jurul gurii, o viespe nenorocita l-a intepat chiar sub buza. Mi-amintesc ca am trait acelasi soi de episod tot cam pe la aceeasi varsta cand o albina mi s-a asezat pe sandvisul pe care il mancam, si cum n-am observat-o m-a intepat in limba!! Bineinteles ca nu ne-am mai uitat dupa o masa la care sa stam pe terasa restaurantului "Mica Italie" care avea pizza foarte imbietoare, si ne-am grabit catre farmacia de vis-a-vis, unde o cucoana amabila ne-a salvat cu o alifie minune (bine ca nu erau in lunch break, cum sunt toate farmaciile si magazinele in Belgia sa trebuiasca sa asteptam cu un copil urland de durere pana cand deschid-desi am aplicat si metoda cu sarea frecata pe rana).Deci, nu a fost ghinion total...Pana la urma tot am mancat la mica italie, iar langa terasa cu pizza era o alta terasa cu niste cupe de inghetata la care efectiv nu puteai rezista, erau de fotografie, dar dupa cum v-am spus am uitat aparatul, asa ca sper ca stati bine cu imaginatia! Stati?! E,atunci imaginativa cea mai tare cupa de inghetata pe care a-ti vrea sa o mancati (cu pepene verde, cu alune de padure, in forma de farfurie cu spaghetti, in forma de pizza,cu multa frisca si tot felul de toppinguri, etc-ei bine o gasiti in Achen!). Evident ne-am lacomit, nu am putut sa mancam mai mult de juma' de cupa, si indigestia e fost gata! Eu am facut insolatie si alergie la bluza de pe mine care avea ceva sintetic in ea, si pana am alergat in primul magazin sa cumparam un tricou de bumbac (de firma evident, care m-a costat 20 de euro la pret redus), reactia s-a declansat deja ,eram plina de bube care ma mancau intr-un mare fel, pleoapele umflate mi-au cazut peste ochi si abea vedem pe unde calc, temperatura corpului mi s-a urcat la aproape 39 de grade. Nu am riscat sa mergem din nou la farmacie, pentru ca sunt alergica la pastilele de alergie si am nevoie de un compus special, pe care evident nu am fi stiut sa-l explicam farmacistului, ca apoi sa asteptam ceva ore pana il produce!Asa ca ne-am urcat frumusel in masina, si valea catre Belgia. Am petrecut cele 2 ore si 13 minute cu o stare de voma continua, mancarimi pe tot corpul si, desi aveam febra, mi-era cumplit de frig, aveam geaca lui Pascal pe mine si am interzis cu regret aerul conditionat (tare mi-era mila de ei, dar nu a cracnit niciunul). Luca care in masina, langa scaunul lui are un maner (asa sa-i spun)care se lasa intre scaune, si care este prevazut ca la cinema cu suport pt pahare etc, a baut apa tot drumul (turnand si pe el evident ca sa se racoreasca), bietul baiat! Cand am ajuns acasa, mi-am luat pastilele pt alergie, pastile pt febra, am mancat niste pepenas bun, si mi-a fost ceva mai bine. Cu toate astea nu am putut dormi pana la 5.30 dimineata de mancarimi (pastilele isi fac efectul complet abea a doua zi), iar Pascal care a suferit si el din cauza caldurii a vomat tot pana pe la 5.30 dimineata, iar ieri am zacut amandoi toata ziua. A, ba nu! Ghinionul s-a continuat putin cand am vrut sa facem o tura cu bicicletele pe seara, iar cand Pascal a vrut sa-mi umfle roata din fata, s-a rupt ventilul! Asa ca...mersul pe jos face piciorul frumos! Acum imi repara vecinul bicicleta (il vad pe geam cum lucreaza la ea in fata garajului lui), tot cartierul vine la el, este hobby-ul lui. Nu ma costa nimic, decat niste prajituri pt el si sotia, amandoi foarte de treaba (mi-a reparat si roata din spate), plus ca el umbla pe nu stiu unde sa cumpere janta, care evident are o masura speciala si nu o gasesti peste tot (de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat?).Cam asta e! Ce am invatat? Nu pleca niciodata la drum fara pastilele de alergie la tine! Culmea e ca Pascal parca a avut o presimtire: a fost prima oara cand inainte de a pleca m-a intrebat daca sa luam ceva medicamente la noi. I-am raspuns ca nu mergem pe luna, si ca pastile gasim si in Germania!

Primul crin

Asta este primul crin (da, din seria celor pe care i-a taiat Pascal cand a tuns iarba - din 10 am ramas cu 7)!Nu numai ca este extraordinar de frumos, si ca ne uimeste cand ne uitam la el prin perfectiunea sa de opera de arta, dar miroase si extraordinar de frumos!! Nu eram o adepta a crinilor, Pascal a vrut sa-mi faca o surpriza cand mi-a adus cele 10 radacini, dar de acum incolo i-am adaugat pe lista de prioritati, in capul listei chiar! Va mai arat si o begonie atarnatoare, cea rosie, care a inflorit tare tarziu, nu stiu de ce, si ...castravetii!! Da,da!! Nu am mai vazut asa castraveti plini de flori ca cei pe care i-am pus eu intr-un ghiveci, si care acum dau roade la greu!:) Mai puneti la socoteala faptul ca i-am pus din seminte si nu din rasadnita, si ca am plantat semintele la inceputul lui iunie, cand de fapt se planteaza in februarie! Nici prin cap nu-mi dadea ca voi avea castraveti din timida mea incercare de a vedea "cum merge, domne, cu semintele astea"!