Mai dam si kixuri

Sunt convinsa ca stiti ce-i aiai sa ai cate o zi in care totul iti merge pe dos. Asa am avut noi sambata. Aveam planuita o excursie la Achen, inca din mai, pentru luna august cand este sezon de reduceri de preturi in Germania. Si cum in martie cand am fost de ziua mea in Germania am ramas uimiti de preturile reduse, ne-am gandit noi ca in sezonul de preturi trebuie sa fie tare bine sa faci cumparaturi in Germania. Drept pentru care am purces! In primul rand am uitat aparatul de fotografiat acasa. In al doilea, erau 29 de grade pe acolo, si un soare care te topea (eu una nu am suportat niciodata caldura-iata Dili ca avem si puncte diferite!-iar Pascal care nu e obisnuit de felul lui, ce sa mai vorbesc...desi se vaita mai putin ca mine si rezista stoic, cand e cazul, adica atunci cand temperatura mai depaseste si pe aici, cateva zile pe an, cele 23 de grade cu care suntem obisnuiti in vara belgiana). Preturile erau ele reduse, dar ne-a fost imposibil sa gasim magazinele de larg consum (C&A, H&M,etc) si am dat numai de magazine de firma, care ce sa spun, tare ma incalzea ca o pereche de pantaloni Pepe Jeans veneau de la 97 la 44 de euro! Noi venisem pentru chilipiruri de 3 euro tricoul, ca nu prea avem nevoie de toale de firma si eram decisi sa nu cheltuim prea multi bani in aceasta mica excursie. Deci, ne-am plimbat o zi intreaga in sus si in jos pe shopping streets, prin temperatura torida (nu radeti ca eu asa am resimtit-o), numai printre magazine de firma de care nu aveam nici un chef, si pe la ora 2 ne-am hotarat sa luam pranzul. Luca tocmai terminase o acadea, si fiind dulce in jurul gurii, o viespe nenorocita l-a intepat chiar sub buza. Mi-amintesc ca am trait acelasi soi de episod tot cam pe la aceeasi varsta cand o albina mi s-a asezat pe sandvisul pe care il mancam, si cum n-am observat-o m-a intepat in limba!! Bineinteles ca nu ne-am mai uitat dupa o masa la care sa stam pe terasa restaurantului "Mica Italie" care avea pizza foarte imbietoare, si ne-am grabit catre farmacia de vis-a-vis, unde o cucoana amabila ne-a salvat cu o alifie minune (bine ca nu erau in lunch break, cum sunt toate farmaciile si magazinele in Belgia sa trebuiasca sa asteptam cu un copil urland de durere pana cand deschid-desi am aplicat si metoda cu sarea frecata pe rana).Deci, nu a fost ghinion total...Pana la urma tot am mancat la mica italie, iar langa terasa cu pizza era o alta terasa cu niste cupe de inghetata la care efectiv nu puteai rezista, erau de fotografie, dar dupa cum v-am spus am uitat aparatul, asa ca sper ca stati bine cu imaginatia! Stati?! E,atunci imaginativa cea mai tare cupa de inghetata pe care a-ti vrea sa o mancati (cu pepene verde, cu alune de padure, in forma de farfurie cu spaghetti, in forma de pizza,cu multa frisca si tot felul de toppinguri, etc-ei bine o gasiti in Achen!). Evident ne-am lacomit, nu am putut sa mancam mai mult de juma' de cupa, si indigestia e fost gata! Eu am facut insolatie si alergie la bluza de pe mine care avea ceva sintetic in ea, si pana am alergat in primul magazin sa cumparam un tricou de bumbac (de firma evident, care m-a costat 20 de euro la pret redus), reactia s-a declansat deja ,eram plina de bube care ma mancau intr-un mare fel, pleoapele umflate mi-au cazut peste ochi si abea vedem pe unde calc, temperatura corpului mi s-a urcat la aproape 39 de grade. Nu am riscat sa mergem din nou la farmacie, pentru ca sunt alergica la pastilele de alergie si am nevoie de un compus special, pe care evident nu am fi stiut sa-l explicam farmacistului, ca apoi sa asteptam ceva ore pana il produce!Asa ca ne-am urcat frumusel in masina, si valea catre Belgia. Am petrecut cele 2 ore si 13 minute cu o stare de voma continua, mancarimi pe tot corpul si, desi aveam febra, mi-era cumplit de frig, aveam geaca lui Pascal pe mine si am interzis cu regret aerul conditionat (tare mi-era mila de ei, dar nu a cracnit niciunul). Luca care in masina, langa scaunul lui are un maner (asa sa-i spun)care se lasa intre scaune, si care este prevazut ca la cinema cu suport pt pahare etc, a baut apa tot drumul (turnand si pe el evident ca sa se racoreasca), bietul baiat! Cand am ajuns acasa, mi-am luat pastilele pt alergie, pastile pt febra, am mancat niste pepenas bun, si mi-a fost ceva mai bine. Cu toate astea nu am putut dormi pana la 5.30 dimineata de mancarimi (pastilele isi fac efectul complet abea a doua zi), iar Pascal care a suferit si el din cauza caldurii a vomat tot pana pe la 5.30 dimineata, iar ieri am zacut amandoi toata ziua. A, ba nu! Ghinionul s-a continuat putin cand am vrut sa facem o tura cu bicicletele pe seara, iar cand Pascal a vrut sa-mi umfle roata din fata, s-a rupt ventilul! Asa ca...mersul pe jos face piciorul frumos! Acum imi repara vecinul bicicleta (il vad pe geam cum lucreaza la ea in fata garajului lui), tot cartierul vine la el, este hobby-ul lui. Nu ma costa nimic, decat niste prajituri pt el si sotia, amandoi foarte de treaba (mi-a reparat si roata din spate), plus ca el umbla pe nu stiu unde sa cumpere janta, care evident are o masura speciala si nu o gasesti peste tot (de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat?).Cam asta e! Ce am invatat? Nu pleca niciodata la drum fara pastilele de alergie la tine! Culmea e ca Pascal parca a avut o presimtire: a fost prima oara cand inainte de a pleca m-a intrebat daca sa luam ceva medicamente la noi. I-am raspuns ca nu mergem pe luna, si ca pastile gasim si in Germania!