Monday, December 29, 2008
Friday, December 26, 2008
Mos Craciun exista!
Mos Craciun exista! Am doua dovezi fara echivoc! O viziune sau poate un vis de cand eram foarte mica, una dintre primele mele amintiri: l-am vazut pe Mos la geam, doar o secunda, dar l-am vazut! probabil tocmai pleca dupa ce mi-a lasat cadourile. Cred ca aveam 3-4 ani, si de atunci port cu mine, ferecata bine in suflet credinta ca Mosul exista...Si a doua dovada...este chiar Craciunul asta! O Doamne!! Cat e de bine sa iubesti si sa fi iubita, apreciata, adorata, si sa ti se arate asta iar si iar, in fiecare zi! Si nu vorbesc doar despre sotul meu! Rudele lui care m-au adoptat, m-au incorporat, m-au integrat,m-au omogenizat in aluatul asta dospit si cald care se cheama familie! Ma incearca sentimente greu de descris...oare chiar merit toate astea? Sau sunt rasplata celui care crede?!
Craciun fericit tuturor!
Ok...am luat leapsa si raspunsurile mele sunt am asa...(apropos, multumesc ca in sfarsit m-ai facut sa scriu!!)
1. Pai...am inceput acest blog din cauza sentimentului apasator de singuratate. Sunt departe de tara mea, si cand am plecat am lasat totul in urma, inclusiv prietenii de o viata. Nu am vrut asa, dar pur si simplu asa s-a intamplat! Fiecare ne-am ratacit in cele patru zari, incepand o viata noua. Mai pastram legatura, dar rar, iar eu fac parte dintre acei oameni pentru care prietenia este foarte importanta in universul personal si am nevoie de contact permanent cu cei dragi. Desi sunt o fire sociabila, nu imi fac usor prieteni, in sensul ca nu gasesc cai de comunicare cu oricine (este defectul meu), iar blogul prezinta avantajul de a deschide sau inchide usi la modul elegant, fara sa ranesti pe nimeni, sau fara sa inoportunezi pe nimeni cu prezenta ta (ori viceversa), fara sa fie nevoie sa trimiti direct pe cineva, undeva, daca este cazul...pentru cine este lipsit de darul diplomatiei (asa ca mine), blogul este o binecuvantare, scutindu-te de a pune sau a te pune intr-o siuatie jenanta. As fi vrut ca raspunsul meu sa fi fost mai matur, mai frumos, dar trebuie sa fiu sincera! Pana acum, am fost pur si smplu paralizata de ideea de a incepe sa postez pe blogul meu. L-am pastrat foarte succint...si daca nu ar fi fost aceasta provocare de la o persoana pe care o apreciez foarte mult, poate ca as fi amanat din nou sa scriu. Deci, daca gasiti ca sunt cam dura pe la colturi, cut me some slack cum spune englezul, adica fiti putin ingaduitori, pentru ca sunt noua in bransa si lipsita de experienta.
2. Ce vreau eu prin blogul meu? Cred ca vreau ce vrea majoritatea lumii care are blog. Ar fi minunat sa construiesc un cerc de prieteni, de oameni care se plac, comunica, sunt acolo unul pentru celalalt, chiar si in spatele blogului, sau afara din blogosfera (parca asa se spune), si sa desavarseasca in viata reala ceea ca au inceput in cea virtuala. Prea indraznet?
3. Ce astept eu de la blogul meu? Cam ceea ce am scris mai inainte, sa fie unealta, nu, mai bine spus locul unde oamenii vin impreuna sa se atinga, sa se arate, sa gaseasca!
1. Pai...am inceput acest blog din cauza sentimentului apasator de singuratate. Sunt departe de tara mea, si cand am plecat am lasat totul in urma, inclusiv prietenii de o viata. Nu am vrut asa, dar pur si simplu asa s-a intamplat! Fiecare ne-am ratacit in cele patru zari, incepand o viata noua. Mai pastram legatura, dar rar, iar eu fac parte dintre acei oameni pentru care prietenia este foarte importanta in universul personal si am nevoie de contact permanent cu cei dragi. Desi sunt o fire sociabila, nu imi fac usor prieteni, in sensul ca nu gasesc cai de comunicare cu oricine (este defectul meu), iar blogul prezinta avantajul de a deschide sau inchide usi la modul elegant, fara sa ranesti pe nimeni, sau fara sa inoportunezi pe nimeni cu prezenta ta (ori viceversa), fara sa fie nevoie sa trimiti direct pe cineva, undeva, daca este cazul...pentru cine este lipsit de darul diplomatiei (asa ca mine), blogul este o binecuvantare, scutindu-te de a pune sau a te pune intr-o siuatie jenanta. As fi vrut ca raspunsul meu sa fi fost mai matur, mai frumos, dar trebuie sa fiu sincera! Pana acum, am fost pur si smplu paralizata de ideea de a incepe sa postez pe blogul meu. L-am pastrat foarte succint...si daca nu ar fi fost aceasta provocare de la o persoana pe care o apreciez foarte mult, poate ca as fi amanat din nou sa scriu. Deci, daca gasiti ca sunt cam dura pe la colturi, cut me some slack cum spune englezul, adica fiti putin ingaduitori, pentru ca sunt noua in bransa si lipsita de experienta.
2. Ce vreau eu prin blogul meu? Cred ca vreau ce vrea majoritatea lumii care are blog. Ar fi minunat sa construiesc un cerc de prieteni, de oameni care se plac, comunica, sunt acolo unul pentru celalalt, chiar si in spatele blogului, sau afara din blogosfera (parca asa se spune), si sa desavarseasca in viata reala ceea ca au inceput in cea virtuala. Prea indraznet?
3. Ce astept eu de la blogul meu? Cam ceea ce am scris mai inainte, sa fie unealta, nu, mai bine spus locul unde oamenii vin impreuna sa se atinga, sa se arate, sa gaseasca!
Wednesday, December 17, 2008
Saturday, December 13, 2008
Friday, December 12, 2008
Poze promise
Intotdeauna o ajut pe mama
Azi am 1 an!
dupa o zi de la nastere
Luca la 2-3 minute de la nastere
Monday, November 10, 2008
Saturday, September 20, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)