Prima zi de gradinita

Am amanat-o, mai mult din motive de panica decat din motive reale, dar scuza ca am venit duminica seara foarte obositi din Germania, si ca nu putem sa-l trezim pe pitic de dimineata a sunat tare plauzibil! O sa revin cu un post despre weekend-ul petrecut in Germania (si cu poze), care a fost super,super,super, dar azi am sa vorbesc despre prima "incercare" mai greuta din viata piticului nostru. A simtit ca-l ducem "undeva", si ca nu e ceva obisnuit...si pe noi ne apasa vinovatia de parca ne duceam sa-l abandonam pe scarile bisericii...Plansete, agatat de picioarele mele, sarit la taica-su in brate...ce sa va spun, numai parinte sa nu fi, ni s-a rupt inima! I-am promis ca venim sa-l luam, si educatoarea ne-a spus ca Luca tresarea de fiecare data cand se deschidea usa. Cand am ajuns acasa, ne-am uitat la ceas si ne-am fi dorit sa fie deja 11.30 ca sa ne ducem sa-l luam. Am oftat 3 ore intr-una, Pascal era gata de plecare de la 11.20 (gradinita e la 5 min. de mers pe jos, si programul de dimineata se termina la 11.40, dar ne-am gasit scuza ca e prima zi si avem de vorbit cu educatoarea fara sa-i luam prea mult din pauza de masa), apoi ne-am dus catre gradinita tinandu-ne de mana si cu inima tresarind de bucurie ca o sa-l revedem. A plans din nou cand ne-a vazut, acasa a stat cam bosumflici si din nou tinandu-se de picioarele mele (de unde si expresia cu:se tine de fustele masii; doar ca eu nu purtam fusta), dar acum i-a trecut, si educatoarea a spus ca s-a jucat foarte frumos cand au iesit afara (au un loc de joaca super cu tobogan si tot felul de chestii dupa care se innebuneste Luca, toate puse pe o suprafata de cauciuc), asa ca eu sper ca data viitoare sa fie mult mai bine. Offff, numai parinte sa nu fi!!! Ba sa fii, ca tare e recompensant!!:)