Inainte de Craciun am participat si eu (cu 25 cm par) la campania "Doneaza par!". Cineva s-a gandit la bolnavii de cancer, si la cat de mult conteaza pentru ei o peruca de par nautral. Pe langa faptul ca oamenii acestia pe care soarta i-a impovorat cu asemenea boala cruda, ca trebuie sa urmeze tratamente complicate, ca se confrunta cu un milion de alte probleme pe langa suferinta provocata de boala, trebuie deasemenea sa se confrunte cu aspectul estetic neplacut si cu factorul psihologic al caderii parului. Poate ca acesta este cel mai mic rau, totusi, daca poti sa-i ameliorezi efectul...de ce nu? Departe de mine ideea de a-mi ridica o statuie pentru ca mi-am donat parul, dar nu va puteti imagina(sau paote da!) cat de mult m-a rasplatit gestul pe care l-am facut, ideea ca poti face ceva bun pentru altcineva, cu atat de putin! Am fost fericita sa vad fetite de 12-13 ani care-si taiau parul pentru bolnavii de cancer, adolescenti care pentru nu stiu ce "motiv rock" si-au lasat parul sa creasca si acum il donau! Coafezele abea faceau fata afluxului de persoane venite sa fac acest gest simplu, umanitar. Tunsoarea si coafatul erau gratis, ti se serveau gustari, bauturi racoritoare si vin, iar la plecare, intr-o maniera foarte modesta, ti se inmana o sacosa cu produse Panthen. Dupa cateva zile, primeai o poze cu look-ul de "dupa", si o scrisoare (inca una!)de multumire. Ceea ce m-a impresionat insa pana la lacrimi, a fost gazda evenimentului, ea insasi o supravietuitoare a cancerului. Nu am sa uit niciodata ochii aceia in care se citea sincera gratitudine, si modesta bucurie atunci cand se uita la noi, cei veniti acolo sa raspundem unui strigat de ajutor!
Before Christmas I also participated(with 25cm hair) to the campaign "Give Hair!" Somebody thought about cancer pacients, and how important it's for them to have a natural hair wig. besides the fact that those people were burdened by destiny with such a cruel disease, fight with pain, besides the fact they must follow complicated treatments, they must also deal with the loss of hair, and the psychological factor created by this. Maybe this is the least bad, but if you can ameliorate it, why not? Far from me the idea to put myself on a pedestal for donating my hair, but you cannot imagine (or maybe you can!) how rewarding was the little gesture I made, the idea that you can do so much with so little! I was happy to see little girls, 12-13 years old who came to cut their hair for the cancer pacients, teenagers who, for I don't know what "rock" reason grew a very long hair that was now ready to be donated! The hairdressers could barely deal with all the people who were there to make this simple, human gesture. The haircut was for free, you were served some snacks, soft drinks and wine, and when you were leaving, you were given in a very modest manner, a bag with Panthen products. After several days you were receiving a photo with your "after" look, and a thank you letter (another one!). What I will never forget thou, and impressed me to the deepest of my heart, was the hostess of this event. Herself a cancer survivor, she had this immense modesty, joy, and sincere gratitude, when she was looking to us, the ones who came to answer this humanitarian call!
16 comments:
I would love to give hair but mine is so short at the moment that I don't think it's possible!
Don't worry, the important thing is to stay o good person,and when the chance is there,to take it,and do something good for someone in need.the experience is worthy!
ps:you need at least 20 cm of hair
Ce frumos si emotionant!!!!!! Sper sa ajung sa vad si la noi asemenea campanie.. nu stiu insa ce succes ar avea... Frumos! Avand in vedere ca bolnavi de cancer sunt f multi (inclusiv o matusa de-a mea) sper insa sa luam si exemple bune dinspre vest....
Salut!!Da, a fost un succes aceasta campanie!Nu ar fi rau sa se faca si in Romania asa ceva.Cred ca ar avea succes,de ce nu?Romanii sunt oameni sufletisti,sunt convinsa ca s-ar gasi destui sa doneze.De ce crezi ca vestul are o inflenta proasta asupra Romaniei?
ma tem ca o sa te contrazic cu romanii inimosi.
campania mea de donare de sange se loveste de un munte de rautate si indiferenta.
din pacate, nu am destul par sa donez, dar stiu ce spui si cat conteaza.
Ah,la tine ma gandeam,si la campania ta de donare a sangelui! Tu m-ai inspirat sa scriu despre aceasta minunata experienta (inca mai port insigna primita ca donator).Imi pare rau sa aud despre rezultatul campaniei tale. Sunt asa de dezamagita...dar ma rog, nu ar fi pentru prima oara cand sunt dezamagita de Romania sau romani, desi cei mai interesanti oameni pe care i-am cunoscut in viata mea, sunt romani!
@dilimache: daca vrei sa ajunga si la noi o asemenea campanie, cineva trebuie sa o porneasca. De ce nu tu, sau matusa ta? In Belgia a fost pornita de o tipa care a supravietuit cancerului.S-a facut multa campanie la tv, a fost ajutata,etc,dar ea a pornit-o,ca persoana privata!
probabil trebuie sa schimbam tara ca sa ne putem bucura de umanitate. acum pot sa spun ca sunt dezamagita de oameni, pentru ca cei de la care ma asteptam cel mai mult, sunt cei mai reticenti.
sunt sigura ca tu vei reusi, in timp ce eu o sa tot revin cu campania mea.
I don't understand all that much of what you guys said but I was very proud of my snoopsy and the coupe was beautiful too.
Thank you baby!The rest I translate you when you are home!
Georgi, romanii au talentul sa preia ce e mai "cool" in sensul rau din vest(droguri etc) iar ce merge bine e imitat fara sa se adapteze nimic la realitatile de aici, de aceea ziceam de influentele negative.. trist dar asa e
Campanie se poate demara dar din pacate fara bani nu gasesti sponsori prea usor, mai repede s-ar putea colabora cu coaforul pt donarea de par... insa si aici e o problema fiindca sunt o groaza de anunturi de cumparare de par si ghici daca vor prefera donarea sau vanzarea. Inca suntem hamesiti si nu avem timp pentru suflet. Matusa mea e acum in Italia la fata ei pt ca are dr mai buni acolo (asta nu cred, mai degraba mai interesati de soarta omului). Nu intru in discutii despre sistemul sanitar..
Little miss sunset, eu acum aflu de campania ta de aici, as vrea sa vin si eu!
Va poup!
Copper, your wife has a great soul! Bless you!
2dili
da, ai dreptate cu tinerii care copiaza ce e prost, dar eu as da vina pe ciorba si salata din tara in care sistemul educational stii cum e, iar ei saracii, care habar nu au pe ce lume sunt, si isi cauta drumul in viata, daca nu au o calauza buna, nu-i de mirare ca se ratacesc! Sunt de plans, nu de acuzat (nu ca tu i-ai acuza, vorbesc la modul general).Cat despre sistemul sanitar...nu stiu ce sa zic, dar stiu ca dr. romani au hacuit-o pe mama de vreo trei ori, de parca era animal dus la abator. Din nefericire a avut un atac de fiere si a trebui sa fie operata urgent, nu am putut sa o aduc aici. Iar eu am avut experiente f pozitive cu doctorii de aici(si sunt EXTREM de cacacioasa cand e vorba de mers la doctor). Ca o fi faptul ca u aparatura si tot ce le trebuie, ca-si dau interesul, nu stiu, dar mi-au castigat increderea!Cat despre sponsori si par cumparat, inteleg ce vrei sa spui, deci...iar ne lovim de ziduri cand am vrea sa pornim ceva! tipic romaneste!Sotul meu doneaza sange aproape in fiecare luna, asa are ore in plus pentru serviciu!:)Poate motivatia este practica, dar rezultatul este bun, asa ca...
Am spus eu ca esti o fata frumoasa cu un suflet pe masura!
Acum un an si jumatate eram la un pas de chimioterapie - din fericire operatia a fost un succes si nu a mai fost nevoie. Sa ai o peruca din par natural care sa te ajute sa treci peste privirile iscoditoare ale celor din jur, e doar un vis. Din nefericire in Romania o astfel de campanie nu ar avea succes.
Incerc si eu, alaturi de little miss sunset, sa adun cativa oameni sambata la Spitalul Municipal. Ai fi uimita cat de rai sunt oamenii.
Am primit acum un telefon si am fost intrebata daca mi-am pierdut mintile sau delirez de la febra.
Important e ca nu ne pierdem speranta.
Pe curand!
2good girls:
PARDON?!! Ai fost intrebata daca ti-ai pierdut mintile pentru ca promovezi donarea de sange???? Si tu ce ai raspuns?Doamne, nu pot sa cred...un adevar atat de evident...! un gest care ar trebui sa fie atat de natural, atat de "de la sine inteles"....
Ba sa crezi! Acum ma intreb daca era atat de suparat pentru ca mi-am "permis" sa il chem sambata acolo sau pentru ca face parte din categoria celor care judeca si dau primii cu piatra. Ma gandesc ca l-a deranjat ultima parte a postului meu. Nu am avut timp de pierdut si nu am intrat in amanunte.
Acestia sunt "romanasii" cu care ne luptam zilnic. Dar nu ne pierdem speranta.
Post a Comment