Friday, January 9, 2009

Probleme existentiale - Existential issues

Vorbeam cu o zi in urma, in gluma, despre probleme existentiale. Dar acum, stau si ma gandesc...cand incetam sa ne mai punem astfel de probleme, si de ce? Care este mediul propice cultivarii lor, si ce determina exterminarea lor? Cand eram adolescenta, eram plina de probleme existentiale, ca adolescentu' de cosuri! Sunt problemele existentiale apanajul tineretii, tribut hormonal, sau apar in urma frustrarilor, datorita faptului ca esti dependent (mai ales) material de altii (parinti, la varsta respectiva), or pur si simplu nu ai altceva mai bun de facut cu timpul tau, si odata ce ai responsabilitati (copii, rate,etc), nu mai ai timp se de alte probleme? De ce aveam probleme existentiale cand eram adolescenta, si acum, in postura de mamica si nevasta, dorm fara sa visez macar la ele?

I was talking a day before, in a joking manner, about existential issues. But now, I am thinking...when do we stop having such issues, and why? What is the good environment to cultivate them, and what leads to their extermination? When I was a teenager,I was full of existential issues, like a teenager full of pimples.Are existential issues the prerogative of youth, hormonal tribute, or they come because of frustrations, due to the fact that you are dependant (financially especially) on others (parents, at that age), or maybe you just don't have anything better to do with your time, and once you've got responsabilities (children, bank loans,etc), you simply don't have the time for such things? Why did I have existential issues when I was a teenager, and now, as a mommy and wife, I don't even dream about them?

5 comments:

Dilimache said...

Poate fiindca acum te-ai "umplut" de fericire si iei lucrurile asa cum sunt, pe cand atunci iti cautai lumea si iti defineai visele. Cand o frustrare inrtervine fii sigura ca revin si dilemele acelea... iar timpul liber e si el vinovat.

georgi_claudia said...

da, cred ca ai dreptate, este un cumul...habar n-am! Intr-adevar, multe lucruri in viata mea sunt "la locul lor", dar am avut s eu partea mea de suferinta (nu putina), si...Dumnezeu stie ce-o mai veni! dar speram ca bune...:))

Dilimache said...

Cu asa oameni langa tine doar bune! :-)

good girls go to heaven bad girls go everywhere said...

Buna seara.
De cand am venit de la birou, citesc. Blogul tau si al sotului tau. Recuperez azi.
Am citit poeziile si am simtit cat de puternica e dragostea vostra. Multumesc, si cred ca toti sunt de acord cu mine, ca l-ai lasat sa posteze si poeziile scrise doar pentru tine. Sunteti binecuvantati cu o dragoste mare si frumoasa.
Tu esti de doua ori binecuvantata. Am citit despre nasterea fiului vostru cu lacrimi in ochi. Mi-am amintit ce am simtit cand am devenit mama. E mult de atunci, fiica mea implineste 20 de ani anul acesta, dar mi-am amintit senzatia aceea extraordinara, fericirea imensa pentru care nu s-au inventat cuvintele potrivite.
Un domn mai destept ca mine spunea candva: "Care este cel mai bun lucru pe care il poti face pentru un copil? Sa-i iubesti mama."
Sa fiti mereu fericiti si sa va iubiti, dragii mei.

georgi_claudia said...

Cat ma bucur ca te-ai intors!! eram tare ingrijorati pentru tine!
Mi-ai spus odata ca daca nu am nici un semn de la tine, nu e bine! te mentionam in fiecare zi in discutiile noastre, dar nu am indraznit sa te deranjez.Ma rog...sper ca totul e bine cu tine, si...hai, scrie-ne ceva frumos, asa cum numai tu stii! da, iubirea noastra este mare, binecuvantata, frumoasa,adevarata, grea cateodata, dar sper sa fie inspiratie pentru cei ce se iubesc si cateodata pierd credinta, sau curajul, sau au indoieli. Sper sa gaseasca inspiratie sa mearga mai departe, sa lupte pentru iubirea lor. Se merita intotdeauna!